Se pare că cele mai mari pasiuni apar în liceu. Pentru mine, în acea perioadă, a luat naştere şi a crescut repede dragostea pentru călătorie. La începutul verii pregăteam bagajul, buna dispoziţie şi răbdarea pentru un drum lung cu autocarul. Primul an, prima destinaţie – Grecia. Mare, soare, distracţie. Câteva atracţii turistice, câteva poze în ceaţă, pentru care aş putea să dau vina pe aparatul de fotografiat din acea vreme. Spre norocul meu, am reuşit să salvez o poză de la Meteora, unul dintre cele mai mari şi importante complexe de mănăstiri din Grecia, după Muntele Athos.

Prima mea poză de călătorie. Dacă mă uit mai bine nici nu e chiar atât de rea. Începând din acel moment, cu timpul, dar şi datorită locurilor vizitate şi explorate, s-a dezvoltat o altă pasiune, cea pentru fotografie.

Aghia Triada (Sfânta Treime), una dintre cele 6 manastiri funcţionale de la Meteora, construită în anul 1475. 

Tradus din limba greacă, Meteora înseamnă „suspendat in aer” sau „sus în ceruri”. Senzaţia pe care o ai atunci cand o vezi din depărtare. Ţi se pare că se află într-un loc imposibil de accesat, prea sus, prea aproape de nori şi prea departe de noi.

Încă de pe atunci eram interesată să aflu cât mai multe despre monumentele şi istoria locurilor aşa că, la sfârşitul clasei a 10-a, cu acelaşi entuziasm, am pornit din nou spre Grecia. Nu văzusem Atena în primul an şi mi se părea că, de fapt, nu am vazut Grecia dacă nu i-am vizitat frumoasa capitală. Partenonul de pe colina Acropole îndeosebi. Templul dedicat fiicei lui Zeus,  Pallas Athena, zeiţa înţelepciunii, patroana şi protectoarea oraşului.

Îmi place foarte mult povestea Atenei. Legenda spune că în momentul când a apărut pe lume, Pallas a scos un răcnet războinic, care a cutremurat cerul și pământul. A devenit fiica favorită a lui Zeus şi simbolul atributelor reunite ale paărinţilor ei. Ea personifica forţa moştenită de la Zeus, îmbinată cu înţelepciunea şi prudenţa lui Metis, mama ei.

 Pallas Athena semnifică propria strategie de viaţă. Nu proiectul vieţii în sine, ci modul în care decidem să coordonăm energiile şi emoţiile noastre interne.

Aş putea spune că cele două excursii  în Grecia au fost punctul de pornire pentru ceea ce a devenit viaţa mea acum: o serie de începuturi frumoase. Spun asta, deoarece mi se pare că fiecare loc pe care l-am vizitat a fost o experienţă unică, de scurtă durată, o aventură în care porneşti nesigur pentru că, deşi bănuieşti ce te aşteaptă, ai parte întoteauna de surprize, unele pe care le transformi în amintiri de suflet şi rămân acolo până la sfârşit, altele pe care le ştergi definitiv pentru a face loc celor care contează cu adevărat. Şi te încearcă atâtea emoţii la fiecare început, eşti fericit, te întristrezi şi uneori chiar plângi deoarece încărcătura unui loc e atât de mare încât nu ai cum sa nu îi simţi energia.

Până la urmă, cred că în asta constă frumuseţea vieţii, să vezi, să cercetezi, să descoperi ce te face să vibrezi şi mai ales să simţi că ceea ce ai facut ieri te duce într-o direcţie bună. Şi cea mai bună direcţie e cea înspre tine însuţi, întotdeauna.

Apparently, the biggest passions arise in high school. For me, at that time, began the love for travel and it grew rapidly. In the early summer I was preparing my luggage, a good sense of humor and patience to go through a long bus trip. First year, first destination – Greece. Sea, sun, fun. Several tourist attractions, a few blurry pictures, which I could blame on the camera at that time. Luckily, I managed to save a picture of Meteora, one of the largest and most important monastery complex in Greece, after Mount Athos.

My first travel photo. On a closer look, it’s not so bad. Since then, over time and because of the places I visited and explored, the passion to take photographs started to develop.

Aghia Triada (Holy Trinity), one of the six functional monasteries of Meteora, built in 1475.

Translated from the Greek, Meteora means “suspended in the air” or “in the skies above.” That is the exact feeling you have when you see it from afar. You think it’s in an unreachable place, too high, too close to the clouds and far away from us.

Even at that time, I was interested to find out more about monuments and the history of the area, so at the end of 10th grade, with the same enthusiasm, I went back to Greece. I had not seen Athens in the first year and it seemed that I actually haven’t seen Greece since I did not visit its beautiful capital. The Parthenon on the Acropolis hill in particular. The temple dedicated to Zeus’s daughter, Pallas Athena, goddess of wisdom, patron and protector of the city.

I really like the story of Athens. Legend has it that when she came into the world, Pallas gave a mighty roar that shook the heavens and the earth. She became the favorite daughter of Zeus and the symbol of the combined attributes of her parents. She personifies the power inherited from Zeus, combined with wisdom and prudence of Metis, her mother.

Pallas Athena means to have you own strategy of life! Not the project of life itself, but how we decide to coordinate our internal energies and emotions!

I can say now that the two trips to Greece were the starting point for what has become my life now: a series of beautiful beginnings. I say this because it seems that every place I visited was a beautiful experience, short, an adventure that starts with uncertainty because although you suspect what you’re in for, you get surprises, some of them you turn into soulful memories and they remain there until the end, some of them you permanently delete to make room for those that really matter. And you experience so many emotions at every beginning, you’re happy, you’re sad and sometimes you cry because the significance of a place is so big that you are compelled to feel its energy.

Ultimately, I think therein lies the beauty of life, to see, to inquire, to discover what makes you vibrate and especially to feel that what you did yesterday takes you in the right direction. And the best direction is towards yourself, always.