Fiecare dintre noi plecam la drum cu anumite asteptari. Fie ne dorim sa vedem locul visat inca din copilarie sau pur si simplu sa fim departe de casa, sa ne deconectam de grijile cotidiene si sa ne incarcam cu energia unui loc nou. Vrem sa privim Aurora Boreala sau un apus de soare in Santorini, sa ne bucuram de natura salbatică din Scotia si lista poate continua. Cate caractere, atatea dorinte.
Arhitectura unui oras
“Tu de ce tot calatoresti. Iti place sa te plimbi aiurea pe niste strazi din alte orase?” Asta e intrebarea care m-a lasat atat de uimita incat nu mai stiam de unde sa-mi adun cuvintele ca sa zic ceva “in apararea mea”. Imi vine sa rad cand ma gandesc ca cel care m-a intrebat asta calatoreste acum destul de mult. Probabil se plimba si el de nebun pe strazi frumoase si necunoscute.
Imi place, atunci cand ma aflu intr-un oras nou, sa incerc sa-l cunosc cat mai bine. Ma plimb pe tot felul de stradute, caut restaurante frecventate de localnici si privesc cu precadere inspre cer.
Sunt intrebata destul de des daca nu am vazut mizeria din anumite orase. Nu stiu cum se intampla dar vin mereu cu impresii frumoase din toate locurile. De fapt nu stiu cum de alti oameni doar despre asta vorbesc. Mai exista si obiceiul prost al unora de a cauta partea mai putin frumoasa. Parca si spun cu o anumita satisfactie: “uite ca nici aici nu e atat de grozav, au si ei partea lor urata si neingrijita”, ca si cum unicul scop e acela de a te focusa pe ce e negativ. E ca atunci cand mergi la o nunta si cineva te intreaba a doua zi cum a fost si tu ii spui ca nu a fost urat dar mancarea nu a fost atat de grozava. Ca doar pentru asta ai participat la acel eveniment, nu? Cumva, o sa gasim cate un motiv pentru care ceva nu este perfect. Si uneori chiar il cautam cu incapatanare.
Experientele culinare
Si daca tot am adus vorba de mancare, o sa povestesc despre un alt element important care face ca o calatorie intr-un loc nou sa fie, la finalul zilei, ceva interesant: experienta culinara.
O experienta placuta pentru mine a fost saptamana petrecuta in Madrid, unde am mancat doar caracatita. O saptamana, cat am stat acolo, doar asta mi-a venit sa mananc, atat de buna era. Partea amuzanta e cum am descoperit-o, pentru ca intotdeauna m-am ferit de ea. Pur si simplu nu imi placea ideea de a manca o caracatita. Insa mie cand mi-e foame parca sunt desprinsa din reclama de la Snickers cu „nu esti tu când ti-e foame”. Fix asa sunt eu, doar ca in prima mea seara in Madrid s-a intamplat sa fie de 10 ori mai rau, mai ales dupa ce ma plimbasem toata ziua de nebuna prin oras. M-am uitat repede in meniu si i-am zis mamei: comandam pulpa de găina (in meniu era scris pulpo de gallega). Nu mai lungesc vorba pentru ca treaba sta în felul următor: caracatita este absolut dementială si trebuie incercata!
Cunosc foarte mulți oameni care calatoresc si nu incearca gusturile si aromele locale. Sincer, o calatorie nu este completa dacă nu incerci măcar un preparat specific locului in care te afli. Nu zic să fii un fanatic la fel ca mine si sa mananci un singur fel, o saptamana, dar ideea de a refuza ceva inainte de a incerca macar mi se pare….trista. Pana la urma nu mergi doar ca sa bifezi o lista cu „obiective de neratat”, nu?
Arta de a calatori
Ar trebui sa privesti o calatorie ca pe o experienta totala, care cuprinde arhitectura, mancarea, localnicii, apusul si rasaritul, stradutele, magazinele, parcurile, ajutorul pe care il primești atunci când cauti ceva ca un turist ratacit ce esti. Si, la finalul zilei, toate emotiile care te-au incercat atunci cand ai ajuns acolo unde visai. Mie mi-au dat lacrimile de cateva ori. Si nu, asta nu e o incercare de a sensibiliza pe cineva, este doar parerea mea despre ce inseamna sa calatoresti.
Atunci cand ma aflu intr-un oras nou imi place sa stau intr-o piazzetta, preferabil una mai putin cunoscuta de turisti, in mijlocul zilei, si sa privesc oamenii. Este un spectacol fascinant.
Cum am renuntat la liste
Multi ani de zile, poate prea multi, aveam o lista atat de amanuntit conceputa incat nu mai lasa loc imprevizibilului sa patrunda pe nicaieri. Totul era planificat de acasa si de prea putine ori m-am abatut de la lista mea atat de minutios pregatita. Eram cumva si mandra la finalul vacantei ca nu am ratat nimic din ce a fost trecut acolo. Insa, din dorinta de a nu rata nimic, am ratat uneori momentul prezent. Nu spun ca lista nu a avut rolul ei insă mi-am dat seama la un moment dat ca o sa fiu mult mai fericita daca o sa vad mai putine obiective si o sa ma relaxez mai mult. Si nu am regretat. Sa te trezesti dimineata fara un plan e uneori un plan bun. Iti permite sa apreciezi mai mult ce ti se intampla de-a lungul zilei.
Cum arata vacanta perfecta?
Nu stiu cum ar trebui sa arate vacanta perfecta. Stiu doar ca trebuie sa alegi un loc care e pe placul tau, sa nu alegi sa mergi undeva doar pentru ca e la moda acum sau pentru ca si vecinul a fost acolo. Mai stiu, din experienta, ca e in regula daca ai mai putine haine, alergi mai putin de la un obiectiv la altul, faci mai putine poze dar de calitate si nu strambe pentru ca nu toate cladirile arata in realitate ca si Turnul din Pisa. In rest, enjoooy!
