Lost in museums
Ţi s-a întâmplat să te afli într-un loc din care nu ai mai vrea să pleci?Vorbesc despre acele locuri în care simţi că ai putea să te pierzi, pentru a afla la sfârşitul zilei că, de fapt, te-ai regăsit. Eu am simţit asta în diferite colţuri ale lumii, în special în muzee, motiv pentru care am decis să alcătuiesc o listă cu muzeele care m-au impresionat cel mai tare şi care mi-au plăcut în mod deosebit.
Jüdisches Museum, Berlin
Muzeul Evreiesc din Berlin este, de departe, cel mai impresionant muzeu pe care l-am vizitat.
În primul rând, forma acestui muzeu este una neobişnuită. Arhitectul Daniel Libeskind a proiectat o clădire “rece” la exterior, însă o multitudine de emoţii te copleşesc între pereţii acesteia, în special în camera “Frunze care cad”. Cele zece mii de inele de fier care stau întinse pe podea, una peste alta, fiecare sub forma unei feţe schimonosite care urlă după ajutor, simbolizează evreii din Germania, victime ale Holocaustului, dar şi ale războiului şi altor violenţe. Sunetul provocat de pași este cel mai dramatic şi trist sunet pe care l-am auzit în viaţa mea.
Anne Frank House, Amsterdam
Tot din acelaşi registru, despre evrei şi soarta tragică a acestora, muzeul din Amsterdam pune la dispoziţia vizitatorilor casa în care s-a adăpostit micuţa evreică germană, Anne Frank împreună cu familia sa, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Anne Frank a devenit una dintre cele mai cunoscute victime ale Holocaustului datorită jurnalului său. A murit în anul 1945, în lagărul de concentrare Bergen-Belsen din nordul Germaniei, la puţin timp după ce împlinise 15 ani.
În casa de pe strada Prinsengracht, la numărul 263, într-o anexă secretă, au stat ascunşi toţi membrii familiei Frank, din 1942 până în momentul arestării (1944). Jurnalul a fost scris în această perioadă, în care Amsterdamul era ocupat de germanii nazişti. Jurnalul a fost publicat de Otto Frank, tatăl Annei, singurul supravieţuitor al familiei.
LUNI, 19 IULIE, 1943
Dragă Kitty,
Duminică, Amsterdam Nord a fost bombardat foarte puternic. Distrugerile trebuie să fie îngrozitoare, străzi întregi zac în ruine şi va trece mult timp până când vor fi scoşi oamenii prinşi sub dărâmături. Până acum sunt 200 de morţi şi nenumăraţi răniţi iar spitalele sunt ticsite. Se vorbeşte despre copii care, pierduţi, îşi caută părinţii morţi printre ruinele fumegânde. Dârdâi şi-acum când mă gândesc la bubuiturile surde, trepidante din depărtare, care au fost pentru noi semnul nimicirii apropiate.
-fragment extras din “Jurnalul Annei Frank”-
Alphons Mucha, Praga
Pe artistul ceh Alphonse Mucha l-am descoperit în Barcelona, la Casa Mila – operă arhitecturală ce aparţine geniului catalan Antoni Gaudi. De fapt, “obsesia” mea pentru cutii m-a făcut să-l descopăr. Am cumpărat una de aici, ca amintire; o cutie pe care era desenată o femeie frumoasă şi delicată. După ce am ajuns acasă şi am început să despachetez, am dat peste cutiuţa mea şi am căutat pe internet ce semnificaţie are acest nume interesant care era scris pe ea -Mucha- şi care, a’propos, se pronunţă Muha.
Fiind proaspăt întoarsă de la Barcelona şi prin urmare ameţită de frumuseţea stilulului Art Nouveau, am inceput să fac un research. Mucha s-a făcut cunoscut la Paris, după ce a început să lucreze cu celebra actriţă Sarah Bernhardt, desenând postere. GISMONDA a fost posterul care l-a făcut celebru pe Mucha la Paris în anul 1894. Actriţa a fost atât de încântată de lucrarea lui Mucha încât i-a oferit acestuia un contract pe 5 ani pentru a produce postere dar şi costume pentru piesele de teatru în care actriţa juca.
Pe lângă postere, fotografii, bijuterii, picturi, Mucha a desenat una dintre ferestrele catedralei Sfântul Vitus din Praga, însă opera sa remarcabilă este EPOPEEA SLAVĂ (THE SLAV EPIC), o serie de douăzeci de picturi monumentale. Picturile impresionează prin mărimea lor (cea mai mare măsoară 610 x 810 cm), dar mai ales prin calităţile stilistice. Episoadele prezentate, la care Mucha a lucrat mai bine de douăzeci de ani, nu sunt doar ilustraţii istorice ci mai degrabă meditaţii pe teme de interes uman. Artistul ceh a vrut să transmită prin interemediul acestora, episoade istorice semnificative din trecutul slav iar viitoarelor generaţii, o lecţie despre integritate, curaj, idealism şi credinţă.
Picturile care alcătuiesc Epopeea Slavă pot fi văzute la Muzeul Naţional din Praga – Narodni Galerie, strada Dukelských hrdinů 47. Poţi ajunge aici cu tramvaiul, staţia Veletržní palác, liniile 12, 17, 24.
Restul lucrărilor, o parte din ele, se găsesc la Muzeul Mucha din Praga pe strada Panska la nr. 7, stradă paralelă cu Wenceslas square (Václavské náměstí), în apropiere de staţia de metro Mustek.
Poldi Pezzoli, Milano
Un muzeu de neratat în Milano este muzeul Poldi Pezzoli, deschis în anul 1881 după moartea celui al cărui nume îl poartă. Gian Giacomo Poldi Pezzoli provenea dintr-o familie de mare cultură, bunicul său fiind colecţionar de obiecte preţioase. A călătorit în Elveţia, Franţa şi Anglia, unde a avut ocazia să vadă ultimele noutăţi în materia obiectelor de artă. Întors la Milano, în 1849, a început să-şi proiecteze casa asemeni unui muzeu.
Se poate admira o colecţie impresionantă de opere de artă, arme, dantelă, sticlă de Murano şi, nu în ultimul rând, cărţile care alcătuiesc una dintre cele mai importante biblioteci din Milano.
Alături de picturi de Sandro Botticelli, muzeul adăposteşte “Portetul unei tinere femei” de Antonio del Pollaiuolo, “Gondole pe lagună” a lui Francesco Guardi şi – preferatul meu
Poldi Pezzoli se află la nr. 12, Via Manzoni, una dintre străzile frumoase şi populare ale oraşului Milano. În apropiere se află teatrul Scala şi Galleria Vittorio Emanulele II.
Muzeele Vaticanului, Roma
Dacă vizitezi Roma nu ai cum să nu vezi aceste muzee din cetatea Vaticanului, cel mai mic stat din lume. Muzeele Vaticanului sunt alcătuite din zece colecţii, apartamentele papale, şi culminează cu minunata Capelă Sixtina. Dacă nu cumperi biletele de intrare în avans, on-line, o să ai mult de aşteptat la coadă. Eu am fost în iulie şi în octombrie şi a fost la fel de aglomerat.
După ce treci prin toate încăperile şi te minunezi de frumuseţea pe care ai ocazia să o vezi, de la sculpturi impresionante la tablourile lui Leonardo da Vinci, Raphael, Caravaggio sau Tiziano, tapiserii imense, obiecte religiose, bijuterii, toate acele încăperi frumos decorate….ajungi în Capela Sixtina – save the best for last. Frescele Capelei Sixtine reprezintă o complexă demonstraţie teologică.
Uffizi, Florenţa
Muzeele Vaticanului şi Galeria Uffizi sunt cele mai vizitate muzee din Italia. Galeria din centrul minunatului oraş Florenţa, adăposteşte cele mai importante opere din perioada renascentistă. Botticelli, Michelangelo, Raffaello, Leonardo da Vinci , Giotto, sunt doar câţiva dintre artiştii renumiţi ale căror opere se află aici.
Uffizi este unul dintre cele mai vechi muzee din lume, initial construit ca o clădire pentru pentru magistraţi, adiacentă primăriei, Palazzo Vechio. În 1581, marele duce Franceso I de’Medici al Toscanei a mutat la palat colecţia de artă a familiei, alcatuită din sculpturi, tablouri şi alte obiecte de artă contemporane şi din antichitate. Apoi a ordonat lărgirea şi înfrumuseţarea clădirii.
Tribuna, cea mai faimoasă şi neobişnuită parte a muzeului, a fost construită după ideea ducelui, într-o formă octogonală şi cu un acoperiş ca al unui dom, asemeni unui templu sacru, în care vor fi puse cele mai importante şi spectaculoase piese din colecţia curentă.
Picasso Museum, Barcelona
Se spune că înaintea apariţiei lui Picasso se practica un anumit fel de pictura însă, după interevenţia revoluţionară în lumea plastică a geniului din Malaga, a existat un alt tip de pictură.
Cu o colecţie permanentă de peste 4000 de lucrări ale artistului, muzeul Picasso este unul dintre cele mai vizitate obiective din Barcelona. Muzeul datează din anul 1963 şi fost făcut din dorinţa lui Picasso de a expune munca sa de o viaţă în oraşul pe care l-a îndrăgit atât de mult, Barcelona.
Aici cu singuraţă ai putea să te pierzi ore în şir, trecând prin toate fazele de creaţie ale artistului : începutul, perioada albastră, perioada roz, cubismul, clasicismul, suprarealismul, olăritul şi ceramica sau sculptura.
Muzeul se află în cartierul gotic, strada Montecada, numerele 15-23.
Bata Shoe Museum, Toronto
Se poate ca domnii să nu înţeleagă obsesia femeilor pentru pantofi, însă noi, fiinţele delicate, ştim bine că nu o să scăpam niciodată de ea. De câte ori nu ai oprit în faţa unei vitrine ca s-admiri o pereche de pantofi şi să visezi apoi la ea îndelung? De câte ori ai adunat bani pentru ACEA pereche de pantofi mult dorită? Nu contează câte perechi ai, niciodată nu sunt de ajuns! Şi apoi, fiecare e specială şi unică în felul ei. Fiecare te face să te simţi de parcă ai fi altcineva. Cam asta este relaţia mea cu pantofii. Aşa că, atunci când am păşit în acest muzeu, m-am simţit pur şi simplu pierdută. Rătăcită în lumea papucilor; peste 1.000 de perechi mă aşteptau să le descopăr.
E ciudat să vezi că în Italia secolului XVI se purtau un fel de platforme, mult mai înalte şi instabile şi care, pe deasupra, atrăgeau o mulţime de critici asupra lor. Chopines, aceste încălţări hilare – chiar şi Shakespeare a râs pe seama înălţimii lor în a sa capodoperă, Hamlet – ajungeau pînă la 50 de cm . Evident, doamnele din înalta societate le purtau pe cele mai înalte, fapt care demonstreaza că bogăţia nu este întotdeauna “comodă”.
Muzeul din Toronto deţine cea mai mare colecţie de pantofi şi obiecte legate de încălţăminte(peste 13.000). Aici poţi să vezi pantofi care au aparţinut celebrităţilor, pantofi chinezeşti din mătase, brodaţi, încălţămintea din blană de urs pe care o purtau samuraii sau cea de fier cu care se spărgeau castanele. Este o plimbare inedită, înapoi în timp, pe urmele înaintaşilor noştri.
Tassen Museum of Bags and Purses, Amsterdam
Pentru că pantofii merg mână-n mână cu genţile, mă gândeam că cel mai bine ar fi să vă povestesc puţin despre muzeul genţilor din Amsterdam. Cel mai mare muzeu de acest gen şi unul dintre cele mai bune 10 muzee de modă din lume, Tassen Museum pune la dispoziţie o multitudine de poşete și genți de călătorie , începând din secolul XV şi până în zilele noastre. Mai mult de 5000 de genţi la un loc ar putea însemna ca ai ajuns în rai, nu? Cam asta are loc în casa de pe străduţa Herengracht, la numărul 573. Plus că ai ocazia să vezi interiorul unei case din Amsterdam şi minunata vedere înspre canal.
Acestea ar fi câteva dintre muzeele care mi-au placut cel mai mult, pe lângă binecunoscutele muzee cum sunt Louvre, National Gallery, British Museum, Rijksmuseum. Recunosc, la Louvre mie mi-au dat lacrimile după ce am intrat în curte, pur şi simplu am explodat de fericire şi emoţie.
Aştept păreri şi sugestii din partea voastră pentru că lista rămâne deschisă 🙂